Feminitatea în societatea modernă

     Feminitatea în societatea modernă este definită, în sens larg, ca fiind un ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin, un set de atribute, comportamente și roluri asociate fetelor și femeilor.

     Sună interesant, nu? Și totuși atât de vag…ce este acela caracter feminin, care sunt atributele lui, au fetele și femeile în societatea modernă atribute și roluri diferite de cele ale bărbaților? Pot exista și bărbați feminini? Ce legătură există între feminitate și feminism?…Atât de multe concepte interdependente, dar atât de neclară este legătura cauzală dintre ele.

     Din punct de vedere etimologic, cuvântul “ feminitate” provine de la franțuzescul “ féminité”, explicat în anul 1959 ca fiind o navă curbată în prova, maiestuoasă în pupa și piperată în trape.

     Să fie toate acestea atributele caracterului feminin, sau ale corpului femeii așa cum era văzut încă din perioada renascentistă? Există o legătură insolubilă între corp și caracter? Probabil, dorința de a se încadra în aceste șabloane de frumusețe, perpetuate de secole, determină astăzi femeile să recurgă la operații estetice atât de nenecesare de cele mai multe ori.

     Feminitatea incumbă femeilor să fie maiestuoase? În opinia mea, da! Femeia impune prin prestanță, demnitate deosebită, caracterul solemn, ceremonios, prin măreția înfățișării.

     Este femeia piperată? E deja cunoscut faptul că femeile sunt mai temperamentale, mai vulcanice, se aprind, dar se și sting la fel de repede, au proprietatea de a te pune pe jar și lucrul cel mai important: condimentează relațiile…Cum ar fi mâncarea fără sare și piper? Lipsită de gust, nu?

     Conceptul de feminitate iese la rampă o dată cu începuturile feminismului, curent care se desfășoară concomitent atât în țară, cât și în occident. Dar oare femeile nu aveau aceleași trăsături de când lumea? Ba da, însă nu aveau dreptul de a și le manifesta!

     Legislația civilă din România anului 1865 prevedea incapacitatea femeilor, din punct de vedere politic, social, economic, ele având un statut asemănător minorilor și persoanelor cu incapacități mintale. Femeile nu puteau încheia acte fără acceptul soțului, nu aveau dreptul de a-și gestiona veniturile, nu puteau fi tutore, cu alte cuvinte erau lipsite de drepturi. Începând cu perioada interbelică situația femeilor s-a îmbunătățit simțitor și au început să primească drepturi similare bărbaților pe plan economic, cultural, social, politic…

     Întrebarea principală care se pune este: “ Femeile și-au păstrat feminitatea în urma curentului feminist?” Răspunsurile la o astfel de întrebare pot fi multiple, totuși, aș putea identifica de departe o anomalie a feminismului: în urma supunerii transgeneraționale de secole a femeii, o dată cu câștigarea drepturilor, femeile, voit sau impus de normele sociale intră în competiție cu bărbații, masculinizându-se.

     Aceasta e o altă discuție, foarte complexă despre: ce înseamnă masculinizarea femeii, comuniunea între energia masculină și cea feminină în cadrul aceleiași persoane și proporționalitatea acestora în funcție de sex, debutul unei societăți matriarhale moderne și caracteristicile ei, slăbirea și infantilizarea bărbatului( pentru început, de către propria mamă, deci implicit de generația anterioară de femei) care poate forța indirect masculinizarea femeii tinere, egalitate de drepturi în adevăratul sens al termenului și altele.

     Este important să privim cum anume se manifestă diferit feminitatea în societatea actuală raportat la rolurile ancestrale care ne-au fost conferite! Cum anume ne-am adaptat în timp la schimbările din mediu, care sunt filtrele prin care privim lumea?

     Haideți să redescoperim adevărata noastră esență care ne-a fost conferită la naștere dincolo de straturile și rolurile sociale!

     Și să nu uităm că nu e nimic nou sub soare, nimic nu e perpetuu, totul este ciclic, exact așa cum trebuie să fie la un moment dat!